31 ianuarie 2010

A trecut un an... acum 3 zile :)

Ce a trecut timpul... Acum un an pe 27 ianuarie 2009 am zis Salutare!

A fost un an destul de placut. La inceput a fost starea aceea de extaz ca atunci cand pleci intr-o calatorie importanta. Intre timp starea asta a mai disparut. Am mai revenit cu picioarele pe pamant.

Am pornit de la zero. Nu aveam haine, nu aveam rucsac, nu aveam unelte. Ce credeam ca se numeste cutit era o bucata de tabla cumparata din Selgros Suceava cu vreo 10 lei. Adica "bijuteria" de mai jos. O pastrez pentru a-mi reaminti cat de nestiutor eram :).

From Diverse
Primele unelte cumparate au fost niste cutite Mora si un cutit Muela (nu mai stiu ce model). Muela a fost o greseala. Era cutit de vanatoare care nu prea se preta la ce vroiam eu sa fac. Dar omul din greseli invata.

From Bushcraft1
Din toata treaba asta cu bushcraft-ul dupa cum poate v-ati dat seama, imi place mai mult partea cu mesteritul si crearea a diverse lucruri din materia prima gasita la fata locului. Nu sunt pasionat de tehnici de supravietuire sau alte nebunii. Imi place sa merg intr-un loc linistit si acolo sa ma joc cu ce am in jur. Adica imi plac activitatile outdoor semi-statice. Nu prea imi place sa merg zi lumina si sa pic seara jos si sa zic ca am fost in excursie.

Asa... ziceam de mesterit. Cu ocazia asta am inceput sa ies la cea mai apropiata padure de mine o data la 2-3 saptamani in weekend. Padurea Baneasa. Am fost foarte deceptionat de ce am gasit si mi-a taiat extraordinar de mult din avant. Uitandu-ma la TV si pe alte site-uri (de exemplu blogul lui Micul mester) vedeam cum in padure gasesti copaci cazuti doborati de vreme cu care puteai sa faci de la adaposturi pana la unelte casnice. Aici pe langa mizeria clasica, am gasit o padure care avea copaci intr-adevar. Dar absolut nici o cranga uscata pe jos. Padurea este bantuita zilnic si mai ales in weekend de niste personaje in trasuri care aduna fiecare lemn de pe jos. Presupun ca pentru a se incalzi. Cu venirea iernii am vazut si cum se fura lemn in weekend.

Deci frustrarea mea a crescut si mai mult. Aveam atatea idei si nu puteam sa pun in practica nici una decat daca ma apucam sa tai si eu de nebun copaci. Acest lucru nu o sa se intample in viata asta :). Am invatat sa iubesc natura cat sa nu mai omor copaci doar ca sa imi fac un moft.

Locurie frumoase sunt departe sau pe proprietatea cuiva. Asa ca acum dupa un an, avantul meu a ajuns spre zero. Ma rog... incerc sa rezist pana trece iarna.

Ducand lipsa de un loc al meu unde pot sa ies si sa-mi tihneasca, mi-am concentrat atentia pe echipament in speranta ca intr-un viitor oarecare voi gasi si locul acela.

Dupa cum v-am zis am inceput in haine de oras :-). Nu ma atrageau haniele din magazinele cu echipament montan. Pareau prea tehnice. Ne-avand inclinatii spre alpinism sau mers intens pe munte iarna nu am vazut rostul sa dau bani pe ceva ce nu ma atrage. Pe mine ma atrageau culorile padurarilor. Verde si maro. Mi se par niste culori care creaza o stare de spirit placuta si in ton cu apucaturile mele. Asa ca am inceput sa imi iau ce mi-a placut. Cu ocazia aceasta am vazut ca in padure am obtinut un oarecare camuflaj. Animale se apropiau de mine la distante extrem de mici pentru ca nu ma vazusera. Iar eu nu incercasem sa-mi ascund prezenta. Cea mai placuta si surprinzatoare intalnire a fost in vara cand un caprior mascul s-a apropiat de mine la o distanta de circa 5 metri. Cauta mancare in frunzele de pe jos. Intr-un tarziu m-a vazut si din cateva salturi a disparut. Faza amuzanta mi s-a parut cand a inceput sa latre.

In ultima parte a anului mi-am indreptat atentia mai mult spre uneltele de taiat. Am incercat diverse cutite si am cautat un mester care sa imi fac o copie a cutitului Woodlore pentru ca ma obsedeaza acel cutit. Din pacate nu am gasit la noi. Asa ca am gasit in Ungaria. Am dat comanda spataman trecuta. Pe la sfarsitul lunii februarie sper sa il am.

In acest an mi-a placut ca am starnit interesul multor oameni. Unii ieseau deja in natura de multi ani, locuind la munte sau zonesi facand parte din stilul lor de viata. Pentru altii a fost ceva nou.

Cand am inceput aveam singurul site din Romania cu acest specific. Mai exista bushcraft.ro care era in constructie (ca si acum de altfel). Dupa cateva mailuri de incurajare catre admin-ul site-ul si cand am vazut ca lumea se aduna aici si nu mai faceam fata, l-am rugat sa puna un forum. Si l-a pus. Acum cei inpatimiti de bushcraft se pot intalnii acolo (aveti link in meniul din dreapta).

Printre primii entuziasmati a fost Yeti. Omul avea atatea pe suflet incat i-am zis sa-si faca blogul lui pentru ca era pacat. El este exact opusul meu dar in sens bun. El este pasionat de partea de supravietuire a buscraft-ului. Desi nu prea vorbim il consider un prieten virtual pe langa inca alte persoane :).

Dupa Yety a inceput sa se sparga teava si au inceput sa apara o gramada de bloguri ale celor pasionati de bushcraft (i-am pus la link-uri pe cei descoperiti). Unii sunt pasionati de cutite altii ca si mine de iesit in natura si de facut diverse lucruri interesante. Imi place ca acum am si eu unde citi si de unde "fura" cate o informatie. Tot asa au iesit la iveala faurarii de cutite ca Matei Campan, Iron, Soimu, si altii.

Deci cumva daca acest blog nu exista poate inca nu era nimic pe internet legat de bushcraft in Romania. Sunt sigur ca la un moment dat ar fi inceput cineva. Dar... na, am fost primul si imi place sa cred ca am declansat o reactie in lant.

Tot anul trecut am dat si de niste persoane cu orgoliul ranit care incercau sa imi explice ca ei stiu mult mai multe decat mine si ca ei traiesc in natura de o viata si ca eu sunt de fapt un nimic. Daca ar fi citit primele postari din anul 2009 ar fi vazut ca nu ma laud cu nimic si ca nu ma consider un as. Dimpotriva sunt la inceput si blogul evolueaza o data cu mine. Scrie acolo ca invat in timp ce scriu. Dar cand ai aere nu te cobori asa de mult incat sa citesti. Partea buna este ca exista functia Delete :-). Si cum au venit asa au disparut.

In final vreau sa va multumesc pentru suport (vizibil si invizibil-eu il vad in numarul de vizite) celor care ati vizitat acest blog si care ati inteles ca nu incerc sa ma laud ci doar sa stimulez lumea sa faca si altceva. Eu vad si o latura educativa pentru unii in ceea ce fac.

Sa speram ca ma mai tine inca un an macar :).

Sa ne auzim cu bine
Alex

15 comentarii:

  1. Salutare si "La multi ani!"
    Te felicit pentru interesul tau in bushcraft si pentru toata munca din anul ce a trecut. De ceva vreme urmaresc cu interes blogul tau si chiar am gasit articole utile aici.
    Eu am inceput sa merg pe munte de multa vreme , dar acum recent a incepu sa ma intereseze si mesteritul si alte aspecte ale bushcraftului.
    Iti inteleg nemultumirea legata de paburea Baneasa si de aceea te invit la Buzau sa facem un workshop in muntii Siriului intr-un cadru mirific .
    Sa auzim de bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tine-o tot asa Alex! Lasa-i pe cei cu aere de super-mega-extra guru ai bushcraftului si supravietuirii sa se creada buricul pamantului, pana la proba contrarie esti TU cel care esti sursa de informatie si de inspiratie, nu ei....Nici nu merita bagati in seama.
    Continua sa faci ceea ce faci ptr ca faci bine, iar eu personal iti multumesc ptr toate informatiile postate aici.....si cred ca nu sunt singurul.
    La mai mare si la mai bine! Sa traiesti sanatos si sa-ti traiasca blogul! ;-)

    RăspundețiȘtergere
  3. La multi ani Alex! Si tie, si blogului, si pasiunii tale!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma simt onorat sa fiu prietenul tau si sa stii ca daca nu ai fi fost tu , blogul meu nu exista.
    Cat despre partea cu entuziasmul scazut ... o sa iti revina cand o sa vii la bicaz sa iti arat niste locuri superbe.
    E de asteptat sa nu mai fie nici o crenguta pe jos si sa se fure lemn la greu in padurile din toata tara pentru ca e foamea mare din pacate .
    Pe mine ma deranjeaza mai mult prezenta masiva a braconierilor cel putin in padurile de langa Iasi. De cateva ori i-am speriat cand treceam cu masinile si ii vedeam cum incercau sa se ascunda .
    Cat despre comentarii.... eu ma gandeam sa le dezactivez cu totul...
    Multa lume nu se oboseste , din pacate , sa citeasca macar ce e scris cu rosu ( la mine ,cu portocaliu latine ), sa nu ma vorbesc despre faptul ca nici nu citesc un post intreg ca sa-si faca o idee despre ce vorbesti .... asta e ... secolul vitezei ....
    Bafta multa in continuare !!!

    RăspundețiȘtergere
  5. la multi ani, cred ca primul an e cel mai importabt ca acum ai invatat sa mergi :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Alex, numai bine, si la cat mai multe posturi in continuare!

    Bogdan

    RăspundețiȘtergere
  7. Esti un om bun si ai un suflet mare ! Ai pornit treaba asta si faci bine ceea ce faci, nu trebuie decat sa continui ! Ai o gramada de prieteni care invata de la tine ( eu unul ! ) Multumesc pt tot !
    keep up the good work, man !!

    RăspundețiȘtergere
  8. La multi ani!
    Continua sa fi tu insuti, este tot ce conteaza. A devenit un stereorip "iti multumim", dar nu am ce face: iti multumesc si eu.
    De fapt trebuie sa sti ca fiecare vizita, este un multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  9. La multzi ani! Si sa ne vedem pe coclauri!

    RăspundețiȘtergere
  10. Mersi! Anul asta poate imi iese treaba cu coclaurii ca anul trecut m-am cam ascuns de lume :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Tine-o tot asa om bun cu suflet mare!Nicu SM

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va folositi porecla sau numele real pentru postarea comentariilor si NU nume de firme sau anonim. Orice link care duce spre vanzare de produse va fi considerat spam. Multumesc pentru vizita si lectura placuta in continuare.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.