18 decembrie 2010

Plimbare la padurea la Calugareni (Giurgiu)

Ieri m-a sunat Adi ca sa ma intrebe daca am chef sa ies azi la padure. Cu jumatate de gura zic ca da. As fi vrut sa dorm. Am avut o saptamana cam agitata la serviciu. Dar am zis sa ies. De cateva zile mi-au venit si niste carti despre tracking (luat urma animalelor). Mi le-a recomandat un instructor englez. Deja am inceput sa o citesc pe prima si m-a uimit cate chestii te invata. Este plina de excercitii pentru stimularea simturilor amortite in aglomeratia urbana de astazi. Toate experimentele au fost facute pe studentii unor scoli de tracking din America. Asa. Si citind cam jumatate din ea am zis sa ies ca sa fac cateva exercitii fara ca Adi sa ma vada :) (ca mi-era rusine). De asemnea zapada de afara este perfecta pentru incepatori ca mine sa vada urme si sa incerce sa le studieze un pic. Totusi am facut treaba pe jumatate. Ar fi trebuit sa iau si masuratori pentru acasa dar cred ca deja s-ar fi uitat ciudat la mine Adi :).
Asa ca mi-am calcat pe inima si azi am fost la padure la Calugareni.




Frig dar in rest superb.
Dupa nici o suta de metri am inceput sa vedem primele urme. Adi m-a surprins. Era mult mai receptiv decat mine la ce era in jur. I-am zis doar ca vreau sa cautam urme si el deja le vedea. Eu de multe ori treceam pe langa ele fara sa le observ.
Prima a fost o pasare. Nu stim ce. Dar stim ca a aterizat aici. Se vede acea mica deperesiune in zona de impact. Prin zona am vazut niste pasari de dimensiunea unei mierle dar parca de culoare gri. Din pacate erau la distanta si obiectivul meu nu bate pana acolo ca sa pot sa le identific acasa.

Urme de pasare in zapada
Cred ca investiga in jurul acestui copac dupa mancare.
Urme de pasare in zapada
Mai incolo un pic am inceput sa vad niste semne pe care le-am vazut doar in carti. Urme pe copaci lasate de caprioare. Au mancat coaja.
Coaja mancata de caprioare
Au trecut pe aici inainte de ninsoare pentru ca nu erau urme pe jos langa copaci.
Coaja mancata de caprioare
Astea au fost singurele semne ca acolo sunt caprioare. Pe jos nici o urma. Erau in alta zona a padurii sau poate chiar in alta padure.
Mai incolo dam peste o urma de soarece. Se vede cum si-a tarat coada.
Urme de soarece in zapada
Suspectez ca este Soarecele de padure pentru ca nu hiberneaza.
Aici avea vizuina.
Urme si vizuina de soarece
Urme de soarece in zapada
S-a deplasat prin sarituri.
Urme de soarece in zapada
Soarele stralucea superb printre copaci.

Cam prin toata padurea erau urme de canide. Initial am mers pe vulpe, dar satul era foarte aproape iar la intoarcere am vazut un caine in alta zona a padurii. Din pacate amprenta nu era clara pentru a putea sa o consult cu ghidul pe care il aveam la mine. Asa ca m-am multumit cu raspunsul asta obscur: era din familia canidelor.
Urme de vulpe?
Urme de vulpe?
La radacina acestui copac un soarec a sapat o vizuina.

Vizuina de soarece
Deasupra se vad niste urme din familia canidelor care au remarcat prezenta vizuinei. Cred ca posesorul s-a gandit la o posibila masa :).
Si in sfarsit vad si eu niste urme de iepure. Nu am mai vazut pana acum. Aici alerga.
Urme de iepure
La fel si aici.
Urme de iepure
Neajlovul se vedea foarte fain cum trecea prin padure. Era partial inghetat. Adi mi-a spus despre pestii care traiesc in el si pe unde se ascund. Nu am retinut nimic :). A, parca a zis ceva de clean si caras!

Dam de un cuib sapat langa o ciuperca. Posibil sa fie de ciocanitoare. Mai jos se vad niste locuri lovite cu ciocul.

Dupa ce am mai mers o bucata am dat de un copac rupt. Am presupus ca era prun sau cires salbatic. Lemnul avea o culoare rosiatica foarte frumoasa care striga "MANER DE CUTIT!!!". Asa ca am scos fierastraul si l-am scurtat pana in zona in care nu mai era rupta coaja. Copacul era inca in viata. Fusese rupt de curand pentru ca mai avea frunze verzi sus. Poate i-am facut un bine taindu-l frumos si o sa-i dea lastari din tulpina la primavara. Stiu de la straini ca un copac daca este taiat cu toporul sau rupt are sanse mari sa moara din cauza ca in urmele lasate de topor sau intre aschiile rupturii se acumuleaza apa care in timp il fac sa putrezeasca sau ajuta la dezvoltarea bacteriilor sau virusilor specifici plantelor (nu stiu prea multe detalii aici).

La un momentdat ni s-a facut foame asa ca am pus de un foc mic (aprins cu bricheta si cauciuc dintr-o camera de bicicleta pentru ca totul era ud). Am facut niste ciocolata calda si niste ceai.
Eu mi-am calcat pe regim si mi-am luat niste jumari si niste slanina cu ceapa ca nu mai rezistam.




Dupa ce am mancat parca se lasase frigul mai tare. Am decis sa ne intoarcem acasa.

A fost fain. Ma bucur ca am gasit urme.
Alex

4 comentarii:

  1. semnele acelea de pe copac le-am intalnit si eu foarte des prin locurile in care am umblat

    RăspundețiȘtergere
  2. urmele de canid erau de vulpe,seamana cu cele de caine,doar ca sunt mici,dese si pirtia lasata e liniara(ca lupii) nu in zig zag ca la caine.
    probabil era la soricarit.despre urme si animale putem vb daca vrei metallache@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  3. Totdeauna dupa ce mananci te ia frigul.
    Treaba cu digestia - mancarea consuma energie pana o produce.E un detaliu peste care se trece usor, dar care in multe situatii e semnificativ.
    In ce sens ? Spre exemplu la padure ori la munte, mai cu seama iarna, e bine sa mananci consistent dupa ce ti-ai asigurat culcusul, focul, etc. Pentru ca o data satul te ia si frigul si moleseala.Pana atunci insa poti sa gustaresti cate ceva dulce.
    M-am folosit un pic de ce ai zis, ca sa subliniez detaliul dorit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Corect. Foarte logic sfatul. Multumesc :)

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va folositi porecla sau numele real pentru postarea comentariilor si NU nume de firme sau anonim. Orice link care duce spre vanzare de produse va fi considerat spam. Multumesc pentru vizita si lectura placuta in continuare.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.