21 august 2012

Mica mare aventură pe Dunăre

În weekendul 18-19 august în urma unui șir de evenimente care mi-au fost favorabile, am reușit să particip la una din cele mai frumoase și spectaculoase ture pe apă cu canoea.

Tura a fost organizată de băieții de la T.I.D. România (Tour International Danubiene), Costin și Teo. A durat două zile cu plecarea din Oltenița și finalul la Călărași.

Întâlnirea a fost la ora 7.00 la rampa de lansare din Oltenița. Pompat cu adrenalină din cauza nerabdării am ajuns primul la ora 6.30. Am avut timp sa admir frumusețea Dunării la răsăritul soarelui. Doi căței autohtoni s-au năpustit pe mine să ne jucăm.

Pe la ora 7.05 au apărut și organizatorii cu ambarcațiunile care, apropo, pot fi închiriate contra sumei de 50 lei în caz că nu aveți o ambarcațiune personală. Imediat au început să-și facă apariția și restul participanților.

Ușurel, ușurel facem cunoștință și pregătim ambarcațiunile pentru plecare. Ni se face un mic instructaj. Aveam emoți foarte mari pentru că nu știam cum se va comporta canoea în această călatorie. În prima zi erau programați 30 de kilometri pe apa. Mă gândeam că voi fi cel mai încet și că îi voi trage pe toți înapoi.

În clipa cand m-am suit în canoe după două-trei bătăi de pagaie, toate temerile mi-au fost risipite. Canoea dansa pe luciul apei. Îmi venea să pocnesc de bucurie și de mândrie că din mâna mea a ieșit așa ceva. Toată lumea i-a admirat formele și agilitatea. Trebuie să spun că am folosit pagaia făcuta de curând. A fost de vis. Îmi placea să o privesc cum taie apa. De fapt mare parte din călătorie, dacă nu mă uitam la peisaj, eram fixat cu privirea pe pagaie. Știau indienii ăia ce știau. Au evoluat formele până la optimizare.

Ok, ajunge cu laudele. Acum sa povestim :-). Prima zi a fost obositoare aproape pentru pentru toți cei noi pe apă. A fost o zi de acomodare cu ambarcațiunile și de sincronizare cu partenerul. Pentru mine cercurile făcute în Herastrău și plimbarea de pe Snagov de vineri, au avut un efect benefic. Singura mea problemă a fost o oboseala usoară spre finalul primei zile. Oricum, la finalul zilei toți s-au descurcat mai mult decat onorabil. Starea generala era de buna dispozitie. Acea oboseală plăcută când zambești tâmp la apusul de soare.

De-a lungul zilei s-au făcut mici popasuri pe câte o insulă cu nisip fin și auriu. Arătau de vis. Nisipul era așa de fin încât vedeai urmele picioarelor insectelor. Parcă erai în altă lume. Aceste insule multe luni pe an sunt sub apă așa că Dunărea le curăța mereu de eventualele mizerii și de fiecare dată te întâmpină de parcă ești primul vizitator. Mai vezi in mijlocul câtei unei insule deșertice câte un trunchi de copac uscat. Te intrebi dacă a crescut acolo sau a fost adus de apă. Mai mult ca sigur l-a adus apa.

Punctul terminus al primei zile a fost insula Vărăști. Am ajuns mi se pare pe la ora 16. Costin și cu Teo s-au apucat să pregătească masa de seară ciorbă de pește și tochitură la ceaun. La final au aruncat pe jar și niște cartofi înveliți în folie de aluminiu. Restul program de voie. Unii au scos căte o bere rece, alți au început să monteze corturile sau pur și simplu s-au aruncat în apa caldă a Dunării. Eu mi-am montat tenda și mi-am încălzit o conservă de fasole cu costiță ca să mai ușurez bagajul. Mai pe seară am tras două farfurii de ciorbă de pește cu niște ardei iuți cum trebuie. Aredei crescuți de Teo la el la curte.

Seara s-a incheiat cu foc de tabără și cântece la ghitară. Era lemn uscat din belșug adus de Dunăre.

A doua zi m-am trezit pe la 7. Am dormit cam greu pentru că nu am nivelat nisipul unde am dormit și au fost niște denivelări care m-au incomodat. Dar lenea a fost prea mare așa că am preferat să mă mulez pe ele :-). Am făcut o cafea și o supă. Imediat s-a trezit și Teo (unul din organizatori) care a început sa pregateasca o masa copioasă. Au început să apară și restul oamenilor. Am mâncat și am inceput să strângem de plecare.

Înainte de plecare ne-am distrat un pic cu Florin.

Pe la ora 10.30 am ridicat ancora.

Aici se sedimentau relațiile.
A doua zi a fost simțitor mai ușoară. Prima zi ne călise suficient. Nici nu știu când au trecut cei 25 de kilometri. Stângăcia zilei anterioare disparuse total. Toți erau sincronizați.

Am făcut două popasuri. La al doilea am luat masa de prânz oferită tot de organizatori.

Personal m-am întristat foarte tare că s-a terminat totul așa de repede. Dacă ar mai fi fost măcar încă doua-trei zile m-as fi declarat total satisfăcut. Așa a trebuit să ma despart de Dunăre foarte greu.

Ce am spus mai sus nu reușește să exprime adevăratele senzați care au fost acolo. Trebuie să fiți acolo că să vedeți cum e. Sunt convins că pentru organizatori aceste ture sunt deja banale. Dar pentru mine a fost una din aventurile la care visam. Dunărea e magică.

Toată distrația a costat 120 lei. A inclus 3 mese copioase plus o tărie și transportul calabalâcului înapoi la mașină. Dacă nu aveți ambarcațiune vi se poate închiria contra sumei de 50lei (nu sunt sigur dacă de persoană sau de pereche). Nu este limită de vârstă.

Organizatori sunt niște baieți extraordinari. Foarte răbdători și încurajatori și mai ales politicoși. Urmariți anunturile de pe tidromania.ro. Daca vremea este frumoasă se anunță o tură și pe 15-16 septembrie de la Giurgiu și până la Oltenița. Eu voi face pe dracu' în patru ca să particip.

Am să mă opresc aici pentru că oricât aș scrie tot nu pot exprima ce am simțit acolo.

Găsiți aici album cu toate pozele.

Filmuletul promis.

 

Toate cele bune!

Alex

 

10 comentarii:

  1. Multumim frumos de follow-up Alex. Sentimentele sunt 100% reciproce. Te asteptam in Septembrie!
    Costin

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa traiti 1000 de ani. Mi-ati oferit niste amintiri extraordinare. Abia astept sa ne mai vadem fie ploaie, fie vant!

      Ștergere
  2. Foarte fain,Alex.Cine a fost cit de cit cu barca stie cit de bine e alunecarea pe apa cu ea.Dapai cu o canoe asa eleganta si usurica cum e a ta.Sa ai parte de cit mai multe ture cu ea.

    RăspundețiȘtergere
  3. O tura grozava, nu pot decat sa regret ca benzina e tot mai scumpa, cred ca o sa ajung sa fac o tura pe Dunare si "poi mori" la ritmul in care alerg in urma preturilor, trecand insa peste lamentari, Super companie, super canoe, SuperAlex!


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este. Si pe mine ma omoara benzina. Noroc ca a fost aproape pentru mine.

      Ștergere
  4. Frumoasa iesire, Alex. Ma bucur tare mult pentru sentimentul ce l-ai simtit in prima zi cu canoea. Astfel de momente se uita foarte greu sau niciodata.
    Numai bine,
    Shino.

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari Alex.

    Asta da iesire demna de o canoe construita cu suflet. Sa ai parte de cat mai multe!

    RăspundețiȘtergere
  6. Si cand iti spuneam eu in iarna ca viata e frumoasa ... :-)

    RăspundețiȘtergere

Orice link care duce spre vanzare de produse va fi considerat spam. Multumesc pentru vizita si lectura placuta in continuare.