Acum vreo 2-3 săptămâni le-am spus colegilor de la muncă de blogul acesta. Am vrut să văd cum mă percep. Evident că au început glumele dar în final reacția a fost bună. În grămada de glume s-a strecurat și una a șefului meu care m-a întrebat dacă fac și polonice. I-am răspuns că nu știu dacă pot să fac așa ceva.
Astăzi au trecut cei de la ADP pe stradă și au curățat copacii de crengi. Am întrebat un nene dacă îmi dă voie să iau o craca mai zdravana. Omul nu a avut nimic împotrivă așa că am înșfăcat lemnul și am fugit repede în curte. Intenționam să probez noul cuțit (Karesuando). Nu aveam nimic în plan. Vroiam doar să cuțitez ceva :). O anumită trăsătură a crengii mi-a adus aminte de șefu' așa că m-am gândit să mă răzbun. Din păcate nu am făcut poze cu etapele în primul rând pentru că nu credeam că am să reușesc să fac ceva și în al doilea rând afară ploua și nu vroiam să-mi expun aparatul umezelii. Când totul a început să capete o formă promițătoare era prea târziu ca să mai pregătesc aparatul. Mă rog...
Iată polonicul pentru șefu'... (a se considera mai mult o metaforă decât un lucru practic- e cam mic pentru un polonic). Pozele sunt puse in ordine invers cronologica. Prima este ultima.
Zilele astea vă anunț dacă mai am serviciu :)
Numai bine!
P.S.
Cu o oarecare părere de rău trebuie să spun că cuțitul Mora a dat clasă cuțitului Karesuando. Dar m-am prins din ce cauza si voi vedea după ca voi ascuții cuțitul. Karesuando are tăișul în două trepte (cititi articolul despre cuțite) și nu se înfigea bine în lemnul ud. Mora în schimb mușca cu poftă. Să nu trageți concluzia acum că cuțitul Karesuando este un cuțit prost. Deloc. Trebuie doar corectat tăișul pentru cioplit. În clipa de față nu prea este bun pentru cioplit pentru că are tendința să alunece pe lemn din cauza unghiului tăișului.
Eu cred ca ar trebui sa-ti dea si o prima pentru polonic :)
RăspundețiȘtergereFoarte misto !!
Mi-ai luat-o înainte :D
RăspundețiȘtergereEu zic ca s-ar merita un tutorial :)
Data viitoare :) Acum nu eram pregatit pentru reusita :)
RăspundețiȘtergereFrumoasa lucratura! Sper ca seful tau sa stie sa faca ciorba de peste sau fasole la ceaun ca sa boteze polonicul in una dintre aceste zemuri de soi.
RăspundețiȘtergereDa' tu ce zici? Ca i-am dat polonicul? Nu! E facut cu dedicatie dar ramane la mine :)
RăspundețiȘtergeream vrut sa-ti sugerez mai demult ca nu e indicat sa folosesti lemn uscat pt limguri, cani si mai ales de brad, polonicul dupa cate imi dau seama cred ca e facut din lemn de tei care este perfect pt asta, cauta la muzeul taranului la targul de flori ca s-ar putea sa gasesti un fierar care face dalti pt lemn si am vazut la el ci cutite carlig pt facut linguri, polonicul arata super
RăspundețiȘtergereStiu ca nu se foloseste lemn uscat dar nu vreau nici sa tai un copac doar ca sa imi fac o dambla. Asa ca aplic unul din principiile bushcraftului "te folosesti de ce ai fara a distruge". Sunt destui care taie lemne aiurea. Nu vreau sa ma numar printre ei.
RăspundețiȘtergereIdeea e ca nu incerc sa fac arta pentru ca nu sunt in stare :). Incerc sa fac doar obiecte utile care nu sunt neaparat si aratoase. Pentru arta sunt oameni cu talent.
Polonicul este din lemn de tei intr-adevar. A fost o placere sa tai lemnul. Am mai pastrat o bucata pentru momentele cu "inspiratie". Lemnul a fost taiat de catre Administratia Domeniului Public fara sa distruga tot copacul, deci dorm linistit. Eu doar am cerut voie sa iau o craca. Intelegi tu :)
este absolut corec cea spui, iti spuneam ca lucrurile trebuie facut int-un anumit fel ca sa iasa, sursa ta de lemn este foarte buna, mai ales ca se taie lastari care au si lemnul cel mai moale, fata de un trunchi care are lemnul mai dur, si eu am inceput cu bradu cand m-am apucat de ciopartit dupa care am intrebat rudari care fac linguri si mi-au spus ce lemn folosesc ei si am avut ocazia sa vad unul cand eram mic facand linguri pe marginea drumului din crengile de tei taiate cand s-au curatat copaci
RăspundețiȘtergere