Coadă pentru topor

Anul trecut am primit cadou de la Marius un cap de topor de la Evo Tools. După ce văzusem codoiul pe care îl pusese la toporul lui, am vrut să încerc și eu, așa ca omul mi-a făcut cadou o lamă. Totuși eu vroiam să fac o coadă mică. Ceva care să încapă într-un rucsac.

După ce am primit lama de topor, când m-am întors în București am tăiat o bucată de frasin dintr-un frasin căzut în pădurea Băneasa. Dar după aceea am tot amânat momentul din cauza lenei.



Azi mi-a venit pofta așa ca m-am pus pe treabă.

Din start trebuie să știți că rezultatul este un eșec. Dar postez pentru că vreau să punctez că degeaba știi teorie multă dacă nu exersezi ce ai în cap. Eu știam noțiunile de bază dar din cauză că practic nu am mai făcut niciodată așa ceva am făcut câteva greșeli.

Evident am vrut să folosesc un număr minim de scule simulând că m-aș fi aflat într-o zonă retrasă și mi se rupe coada la topor și trebuie să fac alta. Inițial am vrut să folosesc doar lama toporului și fierăstrăul dar a fost imposibil având în vedere duritatea lemnului. Așa că a trebuit să folosesc și cuțitul. Am folosit un Mora 510MG.

Bun. Ziceam de greșeli. Prima greșeală a fost alegerea lemnului. Nu mă refer la specie ci la dimensiuni. Ceea ce credeam eu atunci că e perfect pentru o coadă de topor, între timp s-a dovedit a fi o alegere proastă. Pentru o coadă cât mai perfectă nervurile din coadă trebuie să fie cât mai paralele și verticale. Aceste nervuri le găsiți în partea exterioară a bușteanului. Dar pentru nervuri drepte trebuie un buștean cu un diametru mare. Când am tăiat atunci lemnul nu am luat în seamă acest detaliu.



Așa că a trebuit să ma descurc cu ce am. Am marcat cu creionul profilul lamei unde mi s-a părut că nervurile sunt așezate mai optim.



Am folosit lama ca să despic lemnul. Am batonat cu o altă bucată de lemn (dintr-un palet pe care l-am dezasamblat mai demult).





După ce am despicat au început să apară la iveală mici defecte. Lemnul avea noduri așa că s-a despicat neuniform pe lângă aceste noduri. Așa ca rezultatul final era compromis de pe acum. Dar am continuat.



Am început să curăț de coajă și să dau formă mânerului.





Cu ocazia asta am putut folosi o improvizație învățată mai demult. Dacă nu ai o cuțitoaie poți folosi o bucată de lemn în care înfigi cuțitul și tragi sau împingi (în cazul meu). Nu o să vă vină să credeți cât de mult ușurează munca mai ales dacă lemnul este tare.



Lemnul începea să capete formă.


Din când în când băteam lama toporului ca să văd pe unde trebuia să mai subțiez.




După ce am fost cât de cât mulțumit de modul în care intră lama toporului pe mâner, am început să subțiez și restul cozii. "Cuțitoaia" m-a ajutat mult.


Coada începea să capete formă.



Am scurtat-o. Puteam să o las în stadiul ăsta având în vedere că era compromisă dar am vrut sa îi dau forma aceea organică pe care o au cozile de topor. Inițial credeam că acea formă este doar estetică dar de curând am aflat că de fapt optimizează puterea de lovire a toporului.



Așa că am mai luat un pic cu cuțitul pe ici pe colo până am ajuns la forma dorită.




Am tăiat excesul de lemn.



Am șlefuit un pic. Vă recomand să dați o atenție cât mai mare șlefuirii pentru că denivelările pot provoca bătături la o perioadă mai mare de folosire. De asemenea am învățat pe pielea mea că pot rămâne așchii car vor intra în mână atunci când toporul va fi folosit. Eu am făcut o șlefuire superficială.



După șlefuire am marcat cu creionul, zona până unde intră lama, mijlocul cozii și am marcat zona până unde va intra pana. Pana trebuie să intre trei sferturi din lățimea capului toporului.



Am tăiat șanțul pentru pană. Evident că strâmb :-).



Am făcut o pană din niște lemn de salcie care fusese folosit cândva la un bow drill și am introdus-o în mâner. Nu am folosit nici un adeziv pentru că am să schimb mânerul când voi mai găsi lemn.




Și rezultatul final.


Pentru ochiul neantrenat acest mâner poate părea ceva frumos dar nu este.

În primul rând din cauză că lemnul a avut noduri, am subțiat mânerul mai mult decât a trebuit. La folosire tinde să zboare din mână. Se poate rezolva prin înfășurare cu piele pentru a mării grosimea.

În al doilea rând coada nu este deloc aliniată cu tăișul. Când te uiți de-a lungul tăișului trebuie să vezi mijlocul cozii. La mine pică pe din afară.

În al treilea rând coada nu este finisată. Acele denivelări pot provoca bătături la o folosire mai îndelungată. Totuși a fost alegerea mea să las coada așa pentru că nu merită munca.

În final a fost o experiență din care am învățat la ce să fiu atent pe viitor. Dacă cumpăram o coadă de la magazin și îi puneam capul de topor nu învățam toate astea. Să te descurci singur nu înseamna să cumperi totul. Cumperi strictul necesar și restul construiești tu. Ăla e skill. De aceea tot zic că degeaba ai capul pătrat de câte știi dacă nu experimentezi teoria. În liceu aveam un profesor de chimie care ne tot zicea "Teoria ca teoria, dar practica ne omoară". Avea dreptate saracul. Dar tot corijent am fost la chimie :)