16 august 2011

La Câmpina

Ieri (luni) după un weekend în care am fost la muncă, fierbeam să ies la aer. Planul era să-l "fur" pe Luca de la stăpână și să ne facem de cap pe undeva prin afara Bucureștiului. Am să vă plictisesc mult timp de acum înainte cu Luca pentru că este un cățel de care m-am atașat foarte tare deși am 3 câini acasă. Suntem cei mai buni prieteni și ne place să umblăm aiurea prin diverse locuri.

Cum ziceam, plănuiam sa-l fur pe Luca dar stăpâna a zis ca vrea și ea sa vină cu noi așa că am luat poziția de drepți și am executat ordinul. Dar l-am executat mai greu că m-am dat jos din pat la ora 11 :).

Dacă aș fi mers doar cu cățelul plănuiam să mergem la Snagov unde vroiam să încerc să pescuiesc niște raci și să-i fac la foc. Dar am schimbat planul pe ultima suta de metri.

Am decis să mergem la Câmpina să vizitam închisoarea Doftana după care vroiam sa caut un geocache și să mai boschetarim pe acolo restul timpului.
Am plecat din București pe la ora 13 cu inima îndoită că e prea târziu, dar mi-a trecut repede. Am avut o zi plină.

Deci am pornit la drum.


Vremea a fost cum nu se putea mai bine. Soare cu niște nori de vară (cumuls cred că le zice) care mai făceau umbră din când în când.

Și am ajuns la închisoarea Doftana. Și cum am ajuns așa am plecat. Închisoarea este închisă permanent. Înăuntru pe un colț niște cetățeni erau cu famiile la grătar. Cred ca erau cei care administrau locul. Aici a fost închis Nicolae Ceauşescu în tinereţe.

În concluzie am plecat ca să nu le stea micul în gât. Ne-am oprit la râu. Cred că e Doftana că se varsă din Paltinu.

Niște lucrători erau cu decapotabila la picnic.

Am parcat imediat după ei și ne-am dus la plimbare prin apă.

Eu am intrat direct incălțat pentru că nu suport pietrele sub tălpi. Ce să-i faci? Șoricul subțire. Oricum vroiam sa testez și ghetele luate din Decathlon că scria Merrell pe ele. Bune. Apa a intrat destul de greu în ele și au fost confortabile și după ce am ieșit din apă.

După ce ne-am racorit ne-am dus sa căutam niște umbră ca să mâncam. Cu ocazia asta am văzut ca zona e plină de rachită, cătină, mentă, cimbrișor, papură tânără și niște stuf. Pe astea le cunosc eu. Sunt convins că mai erau și alte plante folositoare dar care încă îmi sunt necunoscute.

Vazând atâta răchită, m-am pus pe strâns lăstari ca să am în toamnă materie primă pentru coșuri de nuiele. Acum eu îi zic răchită dar poate are alt nume. Ce e sigur e ca e din familia sălciilor indiferent cum s-ar numi.

Am cules căte doi-trei lastari din câte un arbust. Tăiați frumos ca să rodească și la anul. Partea mișto cu sălciile este că dacă le tundeți frumos puteți avea de lungul multor ani recolte foarte frumoase de lăstari drepți și frumoși. La fel și cu alunul. Ideea e să nu rupeți. Tăiați curat. În unele răchite se vedea că s-a mai cules din ele pentru ca buchetele de lăstari porneau dintr-o creangă tăiată cu un an înainte.

Aici se văd niște fire de papură.

Luca a asistat indiferent. El era in lumea lui. Erau mirosuri noi, cotloane de investigat. Se simtea tare bine dar soarele l-a cam moleșit la un momentdat.

În concluzie ne-am dus să mai tragem o bălăceală după care ne-am retras către mașină unde am mai zăbovit un pic ca să mâncăm un pepene cumparat de pe drum. Apropo, stie careva o metodă eficace de a verifica pepenii copți? Eu nu mă pricep să-i aleg.

Ne-am împrietenit rapid și cu un puiuț de maidanez. Să fi avut vreo 2 luni.

A mai apărut o cățea prin zonă dar Luca a avut grija să o irite suficient cât să o facă să plece.

După ce ne-am înfruptat din pepene ne-am pus pe curățat de frunze lastarii de răchită. Nu de alta dar ne plictiseam stând degeaba.

După ce-am terminat am mai stat un pic și ne-am dus în celălalt capăt al Câmpinei unde era un geocache (comoară de v-am zis în articolul anterior). Cel care a pus cache-ul acolo zicea ca este o vedere foarte frumoasă de pe deal. Nu am găsit cache-ul. Poate aveţi voi mai mult noroc (clic aici ca sa vedeti geocache-ul). Am să mai revin pentru că m-a frustrat destul de tare faptul că nu am găsit cutiuţa.

În schimb peisajul de pe deal era foarte fain. Se vedea toată Câmpina. Și era liniște.

Și asta a fost ziua de luni. Destul de plină pentru doar câteva ore. M-am intors acasă foarte mulțumit. Până la Câmpina faceți cel mult o oră jumătate.

Pozele sunt facăcute de Cristina, stăpâna lui Luca.
Alex

4 comentarii:

  1. Iesirile in natura sint faine.Noi cei de la tara sintem mai tot timpul in sanul ei.Metoda mea de a incerca pepenii este urmatoarea:se ia pepenele intre palme si se aduce intre picioare la nivelul genunchilor(bineinteles inainte trebuie sa lamuresti pe cel care vinde despre ce vrei sa faci)apoi se stringe intre maini pina simti ca paraie un pic.Daca e vested ,necopt sau sint culesi de mult timp,nu se aude nimic cind strangi.Aceasta metoda este eficace la pepenii intre 4-7 kg.Ceilalti sint prea mici sau prea mari.La noi in com.aduc pepeni de la Arad la magazin si nu se incearca la cumparare.Citi am cumparat si i-am incercat asa, toti au fost OK.Daca te vad altii ce faci sa fii pregatit de glume.Succes.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult :). Eu sunt tare suparat ca nu am neamuri la tara unde sa invat cate ceva. Am la Suceava dar sunt oraseni si e departe...

    RăspundețiȘtergere
  3. Prietene, abia ti-am descoperit blogul, dar am stat mai bine de doua ore citindu-l cap-coada. Avem cam aceleasi pasiuni dar, din pacate, faptul ca sunt plecat din tara de multi ani, ma cam impiedica sa mi le pun in practica prea des. Abia m-am intors dintr-o vacanta in Romania de aproape o luna... Daca te citema mai devreme poate ieseam putin prin natura...

    Felicitari pentru blog,
    Claudiu

    RăspundețiȘtergere
  4. :) Sa cresti mare! Si sper sa ne mai citim...

    Apropo de cutite, al meu e facut de mine (cu putin ajutor din partea unui mester-fierar) cu mai bine de 10 ani in urma, iar acum ma ocup sa-i fac teaca din piele de porc, ca pe cealalta am facut-o praf...

    RăspundețiȘtergere

Orice link care duce spre vanzare de produse va fi considerat spam. Multumesc pentru vizita si lectura placuta in continuare.