5 mai 2009

Mesteacănul

"Mestecenii sunt copaci foarte versatili. Sucul, coaja, frunzele, lemnul, crenguţele şi rădăcina sunt folosite pentru materiale de construcţie, tobe, tratamente medicale naturiste, uleiuri şi alte aplicaţii practice." - Wikipedia

Ieri, un coleg, căruia i-am transmis microbul, mi-a adus de la țară niște lemn de mesteacăn. De mult vroiam să văd cum este. De când am început să mă intersez de bushcraft am căpătat un respect foarte mare pentru acești copaci. Am întâlnit câțiva în natură dar nu am îndrăznit să mă ating de ei pentru ca erau singurii din zona respectivă și simțeam că fac genocid :).  Acestea sunt bucățile primite.
mesteacan
De la 2009_05_05 mesteacan
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să le decojesc și să pun coaja de o parte pentru a o folosi ulterior în diverese proiecte. Coaja este o resursă foarte importantă în situații de supraviețuire. Conține uleiuri și poate fi aprinsă când totul este ud în jur.
mesteacan
De la 2009_05_05 mesteacan
Cojițele fine de la suprafață le-am strâns într-un pahar din plastic pentru că sunt foarte bune la aprins focul cu amnarul.
mesteacan
De la 2009_05_05 mesteacan
Am tăiat o bucată de vreo 20 cm pe care am despicat-o și din care am încercat să fac o cănită Kuksa. Din cealaltă jumătate rezultată din despicare am făcut o linguriță.
De la 2009_05_05 mesteacan
De la 2009_05_05 mesteacan
De la 2009_05_05 mesteacan
[edit] M-am mai documentat un pic. După ce obiectul cioplit a căpătat forma finala, se lasă la uscat undeva la aer timp de o săptămâna. După aceea poate fi șlefuit. Eu m-am grăbit cu șmirgheluirea direct. Am să mai dau o dată dupa o săptămâna.

Lemnul este extraordinar de cioplit. Nu îmi venea să mă opresc.
În primele două-trei săptămâni din martie se poate colecta seva de mesteacăn care este foarte bună de băut. Printre multele calități binefăcătoare se zvonește că ar fi și anticancerigenă. Cei care încercat să colectați seva trebuie să aveți grijă ca la final să închideți rana copacului.

[edit 07.05.2009] După alte documentări legate de construcția cănilor Kuksa, am aflat de ce sunt așa de scumpe. Procesul de uscare durează câteva săptămâni (chiar și 7). După uscare urmează șlefuirea, după șlefuire unii lasă cana cu coniac în ea până a doua zi, după aceea se usucă din nou și se unge cu ulei vegetal sau cu ceară de albine. La final, tradiția laponă zice să pui o bautură în cană, să te așezi cu fața spre nord spre steaua polară și să bei. Frumos! În concluzie cănița mea este praf în ochi :). Am să mai încerc când o sa am niște bucăți mai groase de mesteacăn, să încerc să fac o căniță după metodele tradiționale lapone. Sau măcar să respect mare parte din pași.
Cănile Kuksa se fac din noduri de mesteacăn (cautați "birch burl" pe google images ca să vedeți cum arată) și nu din lemnul normal din tulpină. Așa se obțin texturi frumoase.

Alex

5 comentarii:

  1. Foarte misto canita !!
    Spor la treaba !!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna treaba!!! :-)
    Am vazut odata la o emisiune cu Ray Mears cum a facut unu o canoe din mesteacan. Si am vazut si treaba aia cu seva.
    Vlad din Brasov

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu e mare branza. Oricine poate face lucrurile astea daca se intereseaza un pic. E doar lenea care ne tine pe loc :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Tot respectul pentru ceea ce faci, se vede ca te pasioneaza.
    Mare adevar grait-ai cu lenea.
    Kuksa se face din arctic curly birch,care e o subspecie distincta a mesteacanului,e mult mai tare si are acele''intarsii'' distincte.

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va folositi porecla sau numele real pentru postarea comentariilor si NU nume de firme sau anonim. Orice link care duce spre vanzare de produse va fi considerat spam. Multumesc pentru vizita si lectura placuta in continuare.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.