Am iesit cateva ore cu niste prieteni buni la padurea Snagov. Am luat cartile cu plante, patura, hamacul si ceva de haleala si dusi am fost.
Padurea Snagov ar fi o padure frumoasa daca nu ar fi populata de oameni. Intra romanu' cu masina pe aratura (era arat special ca sa nu se intre cu masinile) printre copaci direct buza baltii. Asta a fost una. A doua... mai nene... padura canta HOUSE! Dar cum canta. Taranii respectivi au venit cu generator de curent si au bagat staia cu boxe. Iar boxele au bubuit numai house. Ne-au facut creirii piftie. Intre doua ritmuri de bas strecuram printre dinti cate un "'zgura matii". Jalnic. Lasand la o parte masinile si muzica a fost frumos.
Cu ajutorul cartii de plante comestibile am reusit sa identificam o planta care crestea abundent in zona.
La noi se pare ca ii zice Turita lipicioasa (Galium aparine) sau Goosegrass in engleza. Daca o vedeti nu o bacati in gura :) Trebuie fiarta pentru ca are niste ace mici si dese pe spatele frunzelor, lucru care o face extrem de lipicioasa.
La capitolul recunoscut copaci am stat mai prost. In afara de stejar nu ne-am descurcat sa recunoastem altceva. De exemplu nu ne-am dat seama ce copaci sunt cei din prima poza.
Dupa o mica plimbare, ne-am cautat un loc de stat.
Nu am venit sa facem gratar. Fiecare aveam sandvisuri de acasa. Dar eu am vrut sa mai exersez aprinsul focului cu amnarul pe teren pentru ca acasa este totdeauna mai usor. Plus ca incepeau sa apara tantarii asa ca un foc era bun ca sa-i mai tina la distanta.
Asa ca am pregatit locul de foc. Am curatat locul pana la pamant pentru a nu exista riscul de a lua foc frunzele uscate de pe jos.
Dupa accea am inceput sa pregatesc iasca.
Si a inceput distractia.
M-am chinuit un pic doarece totul era umed si era greu sa gasesc lemne uscate pentru ca fusesera curatate de catre grataragii. Oricum inca avand in sange acea boala romaneasca numita lene, nu m-am deplasat mai mult de 10-20 metri in jurul zonei de campare. As fi gasit sigur. Ma rog... Cand am vazut ca nu si nu, am scos artileria grea. Ciulini uscati adusi de la moldova :)
Dar cum nici ciulinului nu-i place la Bucuresti si imprejurimile lui, nu am facut mare branza cu el. Parca sufla cineva sa mi-l stinga. La moldova ardeau cu o flacara de sa ma lase fara sprancene.
In cele din urma, amicul meu, baiat mai silitor, s-a deplasat mai departe un pic si mi-a adus ramuri uscate din copaci pentru ca acelea sunt cu adevarat uscate la mijloc cand e umezeala si nu lemnele de pe jos care se imbiba pana la mijloc cu apa. Cu bunatatile astea am reusit sa aprind focul dupa vreo 10-20 de minute de chin cu ciulini si alte lemne culese de pe jos. Mama ei de lene.
Morala este: Nu te culca pe o ureche daca ai facut foc din prima acasa sau in alt loc. Exerseaza mereu aceste tehnici pana le stapanesti foarte bine pentru ca dupa cum se vede nu merge mereu asa de usor.
Fumul de la foc trecea prin luminisuri se se vedea tare fain. Pacat de muzica din padure. V-am zis ca era HOUSE???
Cuprins de malancolie blegoasa, admiram peisajul.
Asa... dupa un pahar de vorba m-am gandit sa experimentez constructia unui gratar primitiv. Si ca sa nu zica lumea ca am ciufulit copacii de niste nuiele aiurea, am zis sa prajesc niste salam pe el :).
Legaturile le-am facut cu coaja de la niste crengi. As vrea sa pot spune ce copacei erau dar nu sunt capabil inca. La o mica aruncatura de ochi in carticica cu copaci ar putea fi un fel de salcie.
Salamul nu pot spune ca a avut un gust placut din cauza lemnului folosit la foc. Era un lemn moale care a dat o aroma ciudata salamului. Oricum, comestibil :)
Dupa masa o mica balanganeala.
Dupa ce s-au consumat lemnele in foc (am facut un foc mic cu lemne mici ca sa nu dureze mult) am udat cenusa cu apa si am avut grija sa verific ca este stinsa. Dupa aceea am imprastiat-o cu un bat si am acoperit la loc terenul cu funze. Singura dovada ca am fost acolo este gratarul pe care l-am infipt in pamant in locul unde a fost focul. Acesta este modul normal de a respecta locul unde ai stat. Natura ti-a dat un loc unde sa te simti bine. Tu trebuie sa-l dai inapoi cum l-ai gasit. Atunci natura ti-l va da si a doua oara.
Cam asta fost. O iesire placuta de vreo 4 ore. Daca nu urla muzica in halul ala ar fi fost si mai bine. Data viitoare am sa intru mai adanc in padure. Acum am vrut sa fim langa apa si de aceea am avut bafta de marlanii aia. Mi-am dat seama ca daca iti faci de lucru nu stii cum trece timpul. Am sa incerc sa raman peste noapte data viitoare.
Numai bine!
Si eu am fost duminica la padure cu ai mei. Am dat o tura si prin padure pana s-a facut mancarea. Ti-am zis de macrisu ala pe forum. Am gasit undeva sus in padure o poienita unde era si un fel de faneatza sau nu stiu cum sa-i spun de unde mananca iarna caprioarele fan. Cred ka-i facuta de padurari. Aveau si un drob de sare acolo. Cam asta a fost partea interesanta. In rest mai nimic. Salutare!!!
RăspundețiȘtergereVlad din Brasov!!
Frumos; pacat ca e populat de oameni certati cu natura si cu bunul simt; in weekend am reusit sa gasesc un loc minunat si destul de pustiu prin Ciucas, e vorba de Valea Stanii (se poate face bushcraft fara sa te deranjeze nimeni).
RăspundețiȘtergereNoi ne-am plimbat cateva ore (cu mancare la pachet) si nu am dat decat de 4 ATV-uri; in rest nimeni.
PS: eu=bushman pe forum; deocamdata mai mult "man" decat "bush" :-)
Aha. Multumesc de informatie :)
RăspundețiȘtergereSalut 'calatorule'! Felicitari ptr. ceea ce faci pe acest blog pe care il citesc cu regularitate! O intrebare: ce fel de amnar ai si de unde l-ai procurat? Il vad in fotografie in mana ta dar nu se vede firma!
RăspundețiȘtergereStefan din Tecuci
Salut!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aprecieri. Amnarul este de la firma Primus. Se gaseste in magazinele montane. Este printre cele mai ieftine. Sunt pe marimi. Cel din poza e cel mai mare si costa in jur de vreo 30 lei.
Gasesti pe net la diverse firme de echipament montan. Eu nu prea m-am uitat la firma. L-am vazut si l-am luat la vremea aceea.
Bafta!
Uite un link asa rapid: http://www.craimont.ro/amnare_si_brichete.html
RăspundețiȘtergereComanzi si platesti ramburs.